\u00cemi amintesc \u015fi acum sf\u00eer\u015fitul acelei veri, smochinii cop\u0163i de prin cur\u0163ile oamenilor, \u015firagurile de pe\u015fti, de cur\u00eend ag\u0103\u0163ate sub stre\u015fini la uscat, ruf\u0103ria care str\u0103lucea la soare pe fr\u00eenghii, pomii \u00eenc\u0103rca\u0163i de rodii, cu crengile at\u00eern\u00eend pe l\u00eeng\u0103 zidurile de piatr\u0103, pisicile p\u0103\u015find tiptil pe treptele de lemn ale caselor, a\u0163\u00ee\u0163ate de pe\u015ftele la care nu puteau ajunge. Marea z\u0103cea calm\u0103 printre st\u00eenci, iradiind c\u0103ldura verii. Pe\u015fti\u015fori c\u00eet chibritul se zbenguiau \u00een apa str\u0103vezie, gr\u0103bindu-se s\u0103 se ascund\u0103 \u00een umbra st\u00eencilor. \u00cen port \u015fi la bursa pesc\u0103reasc\u0103 activitatea era \u00een toi: soseau cor\u0103biile \u00eenc\u0103rcate cu pe\u015fte. Se \u00eentorceau cu b\u0103rcile lor vechi \u015fi b\u0103tr\u00eenii pescari, care-\u015fi duceau pe\u015ftele acas\u0103, apoi luau p\u00eeine, br\u00eenz\u0103, ap\u0103 \u015fi porneau din nou \u00een larg. C\u0103tre sear\u0103, de pe colinele g\u0103lbui, coborau spre or\u0103\u015fel m\u0103g\u0103ru\u015fii. \u00cen\u015fira\u0163i unul \u00een spatele celuilalt, purt\u00eend \u00een spate pe b\u0103tr\u00eenii care se \u00eenapoiau acas\u0103 de la podgorii \u015fi gr\u0103dini, urechea\u0163ii c\u0103lcau calm \u015fi egal, st\u00eernind nori mici de praf cu copitele, iar \u00een urma lor, cenu\u015fa cald\u0103 mai st\u0103ruia o vreme, plutind \u00eendelung \u00een lumina purpurie a amurgului.<\/p>\n
Atunci, la sf\u00eer\u015fitul acelei veri, am \u00eent\u00eelnit-o pe Asea.<\/p>\n
Era \u00eentr-o miercuri. Diminea\u0163a devreme am pornit-o pe linia telefonic\u0103 \u2013 se produsese un deranjament, probabil undeva c\u0103tre Ropotamo, \u00een p\u0103dure, deoarece pe linia Miciurin se auzeau dou\u0103-trei convorbiri. S\u0103pt\u0103m\u00eena trecut\u0103 fusese o furtun\u0103 de var\u0103 urmat\u0103 de ploaie, pesemne vreo creang\u0103 se rupsese \u015fi c\u0103zuse peste cablurile telefonice, \u00eencurc\u00eendu-le.<\/p>\n
Mergeam pe linie. De la pichetul de paz\u0103, unde \u00eemi f\u0103ceam armata, cablurile se \u00eentindeau pe l\u00eeng\u0103 c\u0103su\u0163ele b\u0103tr\u00eene dinspre mare, \u00een spatele zidurilor de piatr\u0103. Coborau o bucat\u0103 de drum \u00een str\u0103zile or\u0103\u015felului, apoi urcau deasupra plajei, pierz\u00eendu-se c\u0103tre dealurile nisipoase din sud. Era devreme. Pe plaj\u0103 se z\u0103reau doar vreo cinci-\u015fase in\u015fi.<\/p>\n
Am ie\u015fit din ora\u015f \u015fi am luat-o pe poteca dintre viile aflate pe deal. Printre frunze se iveau ciorchini de poam\u0103 dulce. \u00cen mijlocul gr\u0103dinilor \u201etronau\u201c sperietoarele cu p\u0103l\u0103rii negre, rupte, \u015fi cu m\u00eeinile r\u0103\u015fchirate. \u00cen dep\u0103rtare tremurau valurile albastre ale m\u0103rii, la care aveam s-ajung peste o jum\u0103tate de or\u0103. Eram vesel, c\u00eentam o melodie oarecare \u015fi m\u0103 convingeam pentru a nu \u015ftiu c\u00eeta oar\u0103 c\u00eet de bine e s\u0103 fii transmisionist. \u201eGhearele\u201c \u00eemi at\u00eernau pe spate, zdr\u0103ng\u0103nind monoton.<\/p>\n
Am ajuns la sta\u0163ia de pompare, pitit\u0103 printre plopii \u00eenal\u0163i, am b\u0103ut ap\u0103 \u015fi m-am sc\u0103ldat \u00een mare. Apa cald\u0103 \u015fi dens\u0103 m\u0103 leg\u0103na u\u015for. M\u0103 l\u0103sam pe spate, d\u0103deam din picioare \u015fi priveam norii mici, albi, oare se mi\u015fcau spre r\u0103s\u0103rit.<\/p>\n
Dup\u0103 aceea, \u00eenviorat, mi-am \u00eembr\u0103cat vestonul, mi-am tras pantalonii-pan\u0103, mi-am pus pe um\u0103r \u201eghearele\u201c, aparatul telefonic portativ, am aruncat sacul cu pesme\u0163i pe um\u0103rul cel\u0103lalt \u015fi mi-am continuat drumul pe linie, \u00een timp ce cu un ochi tr\u0103geam la soare, iar cu cel\u0103lalt spre dunga nesf\u00eer\u015fit\u0103 a cablurilor metalice.<\/p>\n
Plajele fierbin\u0163i t\u0103ceau \u00een jurul meu, \u00eentinderile de nisip, pustii, z\u0103ceau, kilometri \u00een \u015fir, udate pe la margini de ap\u0103 verzuie. Nisipul str\u0103lucea \u00een soare, ierburile de mare st\u0103teau \u00eencremenite, albite de razele lui \u015fi de v\u00eenturi. Printre dune se ar\u0103tau frunzele verzi ale smochinilor. Nici un om nu se z\u0103rea la orizont, o lini\u015fte ap\u0103s\u0103toare se a\u015fternuse \u00een jur, cuprinz\u00eend \u015fi dealurile st\u00eencoase de dincolo de \u015fosea acoperite pe-alocuri cu tuf\u0103ri\u015f \u015fi arbori pitici. Nici n-aveam s\u0103 mai \u00eent\u00eelnesc vreun om p\u00een\u0103 la Ropotamo. Trecusem deseori pe-aici. R\u0103m\u0103seser\u0103 \u00een urm\u0103 locurile unde uneori \u00eent\u00eelneam turme de porci, pe care oamenii le adunau \u015fi le m\u00eenau c\u0103tre umbra p\u0103duricii.<\/p>\n
\u015ei astfel, netulburat, am ajuns la st\u00eencile din fa\u0163a Insulei \u015eerpilor. Aici, linia telefonic\u0103 \u00eenainta \u00een p\u0103dure \u015fi trebuia s\u0103 mergi de-a dreptul prin poiene \u015fi tufi\u015furi, fiindc\u0103 nu mai urma firul potecii.<\/p>\n
Dup\u0103 o jum\u0103tate de or\u0103 am descoperit deranjamentul \u2013 un copac c\u0103zuse peste cabluri. Nu reu\u015fise s\u0103 le rup\u0103, dar le \u00eenc\u00eelcise ca pe ni\u015fte fire de tort. F\u0103r\u0103 secure nu se putea face nimic. Copacul nu fusese smuls din r\u0103d\u0103cin\u0103, ci numai mi\u015fcat pu\u0163in din loc de furtuna care \u00ee\u015fi f\u0103cuse de cap s\u0103pt\u0103m\u00eena trecut\u0103. De aceea nu rupsese cablurile, se \u0163inea \u00eenc\u0103 zdrav\u0103n \u00een r\u0103d\u0103cini.<\/p>\n
Am pornit spre Ropotamo, spre r\u00eeu, trebuia s\u0103 m\u0103 abat pe la pichetul de paz\u0103, s\u0103 mai iau un om cu mine, s\u0103 iau \u015fi o topori\u015fc\u0103, pentru ca treaba s\u0103 ias\u0103 ca lumea.<\/p>\n
Toat\u0103 dup\u0103-amiaza am cioplit la copacul acela. Eram cu ochii \u00een patru, ca nu cumva s\u0103 cad\u0103 peste linie, c\u0103ci ar fi rupt toate cele patru cabluri \u015fi atunci ne-ar fi dat de furc\u0103 dou\u0103-trei zile.<\/p>\n
Am terminat abia la c\u0103derea serii \u015fi, fr\u00een\u0163i de oboseal\u0103, am pornit-o spre golf. Barca pichetului ne \u015fi a\u015ftepta. Cur\u00eend ne duse la punctul de paz\u0103. Am luat cina, de\u015fi nu se \u00eentunecase \u00eenc\u0103, dar se vede c\u0103 fl\u0103m\u00eenzisem dup\u0103 at\u00eeta munc\u0103. Soarele se ascunsese \u00een spatele p\u0103durilor, unde \u00eentunericul abia acum \u00eencepea s\u0103 \u00eenv\u0103luie v\u0103zduhul cristalin.<\/p>\n
B\u0103ie\u0163ii insistau s\u0103 r\u0103m\u00een peste noapte la pichet, s\u0103 ascult radio, mai ales c\u0103 le adusesem baterii, \u015fi s\u0103 le mai spun nout\u0103\u0163i. Dar eu n-aveam chef s\u0103 r\u0103m\u00een, voiam s\u0103 ajung \u00eenainte de c\u0103derea nop\u0163ii la Primorie, s\u0103 \u00eennoptez la pichetul de acolo \u015fi a doua zi s\u0103 iau vreun vas pesc\u0103resc sau vreo barc\u0103 spre or\u0103\u015fel. Nu-mi convenea s\u0103 bat treizeci \u015fi nou\u0103 de kilometri pe jos, cale-ntoars\u0103, c\u00eend \u015ftiam c\u0103 pescarii porneau de diminea\u0163\u0103, \u00een rev\u0103rsat de zori.<\/p>\n
De aceea m-am rugat de b\u0103ie\u0163ii din Ropotamo s\u0103 m\u0103 duc\u0103 cu barca p\u00een\u0103 la chio\u015fcul lui Gogo, de la pode\u0163ul de bambus al r\u00eeului, de unde \u00eencepea drumul spre Primorie.<\/p>\n
Chio\u015fcul lui Gogo din Pavlikeni, cunoscut pe cursul r\u00eeului, era de fapt un cort mare, \u00een\u0163esat cu l\u0103di\u0163e de bere, vin, limonad\u0103, oale cu toc\u0103tur\u0103. Aici se frigeau mititei \u015fi se pr\u0103jeau chiftelu\u0163e. Fumul des se \u00eenal\u0163\u0103 ne\u00eencetat deasupra copacilor. Gogo e om \u00eentreprinz\u0103tor, \u015fi-a \u00eentins dugheana din foi de cort, cu firma \u201eBere \u015fi gr\u0103tar\u201c, p\u00een\u0103 la pode\u0163ul de bambus de l\u00eeng\u0103 chei, unde \u00eencepe poteca spre Primorie \u015fi de unde pornesc b\u0103rcile spre \u201e\u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia\u201c nuferilor.<\/p>\n
Pe potec\u0103 se \u00eenghesuie lumea duium. Unii \u00ee\u015fi a\u015faz\u0103 corturile \u015fi r\u0103m\u00een dou\u0103-trei zile pe malul r\u00eeului, al\u0163ii se plimb\u0103 cu barca p\u00een\u0103 la nuferi ori p\u00een\u0103 la v\u0103rsarea r\u00eeului. La dispozi\u0163ia oaspe\u0163ilor stau c\u00ee\u0163iva pescari din or\u0103\u015fel, care-\u015fi \u00eendeas\u0103 buzunarele cu bancnote, c\u0103ci \u00een timpul verii aici e mare afluen\u0163\u0103 de vizitatori.<\/p>\n
\u015ei oaspe\u0163ii, \u015fi pescarii s\u00eent clien\u0163ii lui Gogo, m\u0103n\u00eenc\u0103 mititei \u015fi beau bere, fac dever serios, \u00eengro\u015f\u00eend te\u015fchereaua pavlikeanului. \u00centreprinderea este, ce-i drept, a statului, dar mai r\u0103m\u00eene destul \u015fi pentru Gogo.<\/p>\n
Maria, nevasta lui Gogo, care face salatele, taie p\u00eeinea \u015fi aduce comenzile, este apari\u0163ia cea mai atr\u0103g\u0103toare din \u00eemprejurimi. \u015eor\u0163ul ei lucios de saten tremur\u0103 pe trupul t\u00een\u0103r \u015fi ml\u0103dios, ochii \u00eei ard, negri \u015fi ad\u00eenci.<\/p>\n
C\u00eend am ajuns la cortul lui Gogo, la mesele \u00eenjghebate la repezeal\u0103 din sc\u00eenduri negeluite, \u015fedea Momcilov, ofi\u0163er la deta\u015famentele de munc\u0103. Oamenii lui construiau \u015foseaua \u015fi podul de peste r\u00eeu, pu\u0163in mai la vale de pode\u0163ul de bambus. Momcilov bea rachiu de ment\u0103 \u015fi nu-\u015fi mai lua ochii de la Maria. \u00cen fa\u0163a lui \u015fedeau trei pescari aproape chercheli\u0163i. \u015ei ei priveau lacom femeia. Maria tocmai t\u0103ia un castravete \u015fi amurgul care se l\u0103sase punea o umbr\u0103 dulce pe bra\u0163ele ei albe, rotunde \u015fi ademenitoare.<\/p>\n
Circulau tot felul de zvonuri \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Maria. Chiar \u015fi eu le \u015ftiam, numai Gogo se pare c\u0103 nu le \u015ftia \u00eenc\u0103 ori poate \u00ee\u015fi f\u0103cuse socoteala c\u0103 e mult mai convenabil s-o \u0163in\u0103 pe Maria aici, dec\u00eet s-o trimit\u0103 la Pavlikeni. El tot timpul socotea ceva, num\u0103ra bani, mergea la Primorie dup\u0103 marf\u0103, desc\u0103rca l\u0103zile cu \u00eenfrigurare, absorbit de c\u00ee\u015ftigul pe care-l urm\u0103rea.<\/p>\n
Iar Maria se strecura uneori t\u00eerziu, \u00een puterea nop\u0163ii, \u015fi, \u00een v\u00eerful picioarelor, prin iarb\u0103, se ducea la vreunul din corturile \u00eentinse la marginea p\u0103durii ori parcurgea tiptil cei treizeci de metri pe poteca dintre copaci, unde o a\u015ftepta Momcilov.<\/p>\n
Permanent \u00een jurul chio\u015fcului lui Gogo erau corturi. Soseau tot felul de oameni din \u00eentreaga \u0163ar\u0103, pescuiau \u00een r\u00eeu, r\u0103m\u00eeneau c\u00eeteva zile \u015fi apoi o luau pe \u0163\u0103rmul m\u0103rii c\u0103tre Primorie, ori \u015fi mai la sud.<\/p>\n
\u015ei acum se z\u0103reau corturile galbene la marginea poienii de l\u00eeng\u0103 p\u0103dure, ardeau focurile aprinse, se auzea zvon de chitar\u0103. \u00cen dou\u0103 corturi str\u0103luceau luminile puternice ale l\u0103mpilor \u201ePetromax\u201c, descoperind mai multe siluete.<\/p>\n
L-am salutat pe Momcilov \u015fi pe cei trei pescari \u015fi m-am a\u015fezat la masa lor. Eram cuno\u015ftin\u0163e vechi, tot anul ne \u00eent\u00eelnisem mereu pe drumuri sau \u00een ora\u015f.<\/p>\n
\u2013 Mergi la Primorie? l-am \u00eentrebat pe Momcilov.<\/p>\n
El avea un jeep, cu care puteam s\u0103 ajungem foarte repede \u00een sat.<\/p>\n
\u2013 Mai t\u00eerziu! \u00eemi r\u0103spunse \u015fi privi spre Maria. Mai t\u00eerziu, Sa\u015fko, c\u0103tre dou\u0103sprezece-unu noaptea… Dac\u0103 po\u0163i s-a\u015ftep\u0163i p\u00een\u0103 atunci, te iau cu mine.<\/p>\n
\u2013 Sa\u015fko \u2013 zice bai Gheorghi Paputo \u2013 bea o ment\u0103 de la mine, nu te gr\u0103bi, slujba-i lung\u0103… bea, c\u0103 e\u015fti b\u0103iat bun.<\/p>\n
El, bai Nikolai \u015fi Karamana \u00ee\u015fi legaser\u0103, pare-se, de-o bun\u0103 bucat\u0103 de vreme b\u0103rcile de chei, c\u0103 prea erau \u00een bun\u0103 dispozi\u0163ie!<\/p>\n
\u2013 Sa\u015fko nu bea ment\u0103 \u2013 zise Karamana. El e drac, bea vin. Maria, un vin pentru Sa\u015fko.<\/p>\n
Bai Nikolai t\u0103cea \u015fi z\u00eembea vesel.<\/p>\n
Maria aduse vinul \u015fi-l privi pe Momcilov. Bai Gheorghi Paputo ridic\u0103 paharul:<\/p>\n
\u2013 \u00cen s\u0103n\u0103tatea ta, Marie!…<\/p>\n
Maria r\u00eese \u015fi se \u00eendrept\u0103 c\u0103tre Gogo. Acesta \u00ee\u015fi pusese \u015for\u0163ul alb \u015fi frigea ni\u015fte mititei, un fum iute \u015fi \u00eenec\u0103cios venea dintr-acolo.<\/p>\n
Am b\u0103ut un pic din paharul cu vin \u015fi m-am luat de bai Gheorghi Paputo:<\/p>\n
\u2013 Dac\u0103 nu m\u0103-n\u015fal\u0103 ochii, voi v-a\u0163i apucat s\u0103 v\u0103 \u201eodihni\u0163i\u201c de pe la pr\u00eenzi\u015for, ai?<\/p>\n
Chipul lui bai Nikolai se lumin\u0103 de-un z\u00eembet larg, iar Karamana zise:<\/p>\n
\u2013 Da\u2019 de unde! P\u00een\u0103 acu\u2019 vreun ceas i-am plimbat pe turi\u015fti. Uite, \u0103\u015ftia iar vin! \u00cemi sare mu\u015ftarul numai c\u00eend \u00eei v\u0103d!<\/p>\n
Am privit \u00eentr-acolo. Prin iarba crescut\u0103 printre copaci veneau spre noi doi b\u0103ie\u0163i \u015fi o fat\u0103. B\u0103ie\u0163ii \u0163ineau c\u00eete o sticl\u0103 cu rachiu de ment\u0103 \u00een bra\u0163e. Se oprir\u0103 l\u00eeng\u0103 mas\u0103 \u015fi l\u0103sar\u0103 sticla \u00een fa\u0163a lui bai Gheorghi Paputo.<\/p>\n
\u2013 Facem cinste! clipir\u0103 ei \u015ftreng\u0103re\u015fte din ochi. Ce se mai aude cu treb\u015foara aia a noastr\u0103?<\/p>\n
\u2013 Vor s\u0103-i duc pe \u00eentuneric s\u0103 vad\u0103 nuferii \u2013 spuse bai Gheorghi. Cic\u0103 vor lua \u015fi felinare, ca s\u0103 fie mai romantic, de! Le-am spus c\u0103 acum bem rachiu, dar parc\u0103 ai cu cin\u2019 s\u0103 te-n\u0163elegi?!…<\/p>\n
\u2013 Nici nu-ncape vorb\u0103 \u2013 zise \u015fi Karamana. Acum ne-am a\u015fezat s\u0103 bem rachiu de ment\u0103. Mai st\u0103m \u015fi noi la un p\u0103h\u0103rel de vorb\u0103… Nu mai lucr\u0103m, doar v-am spus. Dac\u0103 v\u0103 mai v\u0103d o dat\u0103 c\u0103 veni\u0163i…<\/p>\n
Eu urm\u0103ream fata. Ochii ei verzi m\u0103 atr\u0103geau ca un magnet! Nu puteam s\u0103 m\u0103 rup de ei cu nici un chip. Pe fa\u0163a sl\u0103bu\u0163\u0103 \u015fi smead\u0103 erau \u00eencercui\u0163i de o linie fin\u0103, elicoidal\u0103, g\u00eenditori \u015fi coda\u0163i. Ea \u00eei z\u00eembi lui Karamana \u015fi zise:<\/p>\n
\u2013 Face\u0163i o excep\u0163ie, v\u0103 rog…<\/p>\n
Bai Nikolai, care z\u00eembea cu bonomie, se trezi vorbind:<\/p>\n
\u2013 Bine, dac\u0103 vrea Sa\u015fko, s\u0103 v\u0103 duc\u0103 el p\u00een\u0103 la nuferi. Noi nu putem, am terminat treaba pe ziua de azi.<\/p>\n
\u015ei m\u0103 privi cu ochii lui bl\u00eenzi, alba\u015ftri, \u00een care tot mai st\u0103ruia r\u00eesul acela blajin.<\/p>\n
\u2013 Da \u2013 spuse \u015fi Karamana. Lui Sa\u015fko \u00eei d\u0103m barca. Dac\u0103 vrea, s\u0103 v\u0103 duc\u0103 el, noi r\u0103m\u00eenem aici \u015fi ne vedem de b\u0103utur\u0103…<\/p>\n
Cei trei se \u00eentoarser\u0103 spre mine. Eu priveam ochii fetei. Culoarea lor verde, nemai\u00eent\u00eelnit\u0103 \u00eemi pricinuia o tulburare cald\u0103 \u015fi ad\u00eenc\u0103.<\/p>\n
\u2013 Hai! \u00eemi z\u00eembi fata. Numai o jum\u0103tate de or\u0103. V\u0103 rog… Sa\u015fko!<\/p>\n
Bai Nikolai z\u00eembea \u00een\u0163eleg\u0103tor \u015fi m\u0103 privea a\u015ftept\u00eend r\u0103spunsul meu. Momcilov \u00eel b\u0103tu pe um\u0103r \u015fi-i mai turn\u0103 din rachiu, iar Karamana ad\u0103ug\u0103:<\/p>\n
\u2013 Du-i, m\u0103 Sa\u015fko, dac\u0103 vrei…<\/p>\n
I-am dus p\u00een\u0103 la nuferi \u00een noaptea aceea cald\u0103 de var\u0103 \u015fi ne-am \u00eentors abia c\u0103tre miezul nop\u0163ii. \u00cen drum, cei trei coborau mereu prin micile porturi \u015fi aprindeau focuri…<\/p>\n
La \u00eenapoiere i-am g\u0103sit pe pescari dormind \u00een coliba lor de trestie. Am legat barca de chei, am pus lac\u0103tul la motor \u015fi am pornit s\u0103-l caut pe Momcilov.<\/p>\n
Nu se vedea pe-aproape, \u00een schimb jeepul era tras \u00een marginea drumului de partea cealalt\u0103 a r\u00eeului. M-am \u00eentors la barc\u0103, m-am \u00eentins \u00een ea \u015fi am \u00eenchis ochii. \u00cen jur era lini\u015fte. Doar buturugile ardeau s\u00ees\u00eeind mocnit, \u00eenso\u0163ite de zumzetul ascu\u0163it \u015fi necontenit al \u0163\u00een\u0163arilor.<\/p>\n
\u2013 Sa\u015fko! \u015fopti cineva. Dormi?<\/p>\n
Era fata. Am s\u0103rit \u00een picioare.<\/p>\n
\u2013 Ai \u00eent\u00eerziat din cauza noastr\u0103 \u2013 observ\u0103 ea \u2013 \u015fi acum e\u015fti nevoit s\u0103 dormi \u00een barc\u0103. Vino \u00een corturile b\u0103ie\u0163ilor. Se va g\u0103si un loc \u015fi pentru tine.<\/p>\n
\u2013 Nu mi-e somn \u2013 i-am r\u0103spuns eu, privind-o drept \u00een ochi. S\u0103 \u015ftii c\u0103 ochi ca ai t\u0103i n-am mai v\u0103zut!<\/p>\n
\u2013 Hai s\u0103 fum\u0103m c\u00eete-o \u0163igar\u0103, vrei?<\/p>\n
\u015ei cobor\u00ee \u00een barc\u0103, l\u00eeng\u0103 mine. Am fumat \u00een t\u0103cere, tulburat \u015fi pu\u0163in stingherit. Nu \u015ftiam ce s\u0103 fac. Nu trecur\u0103 nici cinci minute, \u015fi peste barc\u0103 se aplec\u0103 statura corpolent\u0103 a lui Momcilov.<\/p>\n
\u2013 Sa\u015fko, aici erai, m\u0103? zise el. Eu s\u00eent gata! Dac\u0103 vrei, vino!<\/p>\n
M-am ridicat \u015fi am \u00eentins fetei m\u00eena.<\/p>\n
\u2013 La revedere! am spus eu proste\u015fte.<\/p>\n
Am s\u0103rit din barc\u0103 \u015fi am pornit cu Momcilov pe pode\u0163ul de bambus spre jeep. A\u015f fi vrut s\u0103 r\u0103m\u00een cu ea, s\u0103 st\u0103m de vorb\u0103, s\u0103 fim \u00eempreun\u0103, dar p\u0103\u015feam al\u0103turi de ofi\u0163er \u015fi picioarele singure m\u0103 duceau \u00eenainte. \u00cemi p\u0103rea r\u0103u de fiecare pas, de fiecare metru care ne desp\u0103r\u0163ea, \u015fi distan\u0163a se m\u0103rea \u00een ciuda dorin\u0163ei mele de a r\u0103m\u00eene, independent de voin\u0163a mea.<\/p>\n
Pe zidurile cet\u0103\u0163ii str\u0103luceau scuturile ap\u0103r\u0103torilor. Solda\u0163i \u00eenver\u015funa\u0163i \u0163ineau \u00een m\u00eeini arcurile \u00eentinse \u015fi priveau spre c\u00eempie. \u00cen spatele lor fumegau cazane clocotinde cu smoal\u0103 \u015fi catran.<\/p>\n
Pe c\u00eemp, asemenea unui val calm, dar necontenit \u00een mi\u015fcare, \u00eenaintau p\u00eelcurile vr\u0103jma\u015fe, \u00eembr\u0103cate \u00een armuri, cu steagurile desf\u0103\u015furate. Caii sfor\u0103iau ner\u0103bd\u0103tori \u015fi se propteau \u00een dou\u0103 picioare, gata s\u0103 porneasc\u0103 \u00een galop c\u0103tre cetate. Dar cavalerii tr\u0103geau puternic de fr\u00eeie, strunind caii \u015fi \u201eblocurile de fier\u201c, \u015fi, unul dup\u0103 altul, disciplinat \u015fi metodic, \u00eenaintau din flancuri c\u0103tre ziduri. \u00een spatele cavaleriei veneau pedestra\u015fi f\u0103r\u0103 num\u0103r, de asemenea \u00een zale \u015fi coifuri, cu l\u0103nci \u00een v\u00eerful c\u0103rora fluturau flamuri \u00eenguste.<\/p>\n
\u00cen spatele cet\u0103\u0163ii se z\u0103rea, albastr\u0103, marea calm\u0103 \u015fi nem\u0103rginit\u0103.<\/p>\n
Pe nea\u015fteptate, unul din cavaleri, cu coif argintat \u015fi plato\u015f\u0103 din solzi aurii, cu steag alb-ro\u015fu f\u00eelf\u00eeind \u00een v\u00eerful suli\u0163ei, \u0163\u00ee\u015fni printre r\u00eenduri, \u00eempr\u0103\u015ftiindu-le \u00eentr-o clip\u0103, apoi trecu \u00een iure\u015f printre pedestra\u015fii care se d\u0103deau cu grab\u0103 la o parte, l\u0103s\u00eendu-i un \u00eentreg coridor…<\/p>\n
\u2013 Alo! Cavalerul! Hei, cavalerul! Ce faci? Ce faaaaci? Ai dat totul peste cap! r\u0103sun\u0103 un glas puternic, metalic deasupra c\u00eempiei. Unde gone\u015fti?!<\/p>\n
Dar steagul alb-ro\u015fu al cavalerului gonea printre r\u00eendurile r\u0103v\u0103\u015fite, iar calul acoperit de-o pelerin\u0103 \u00een carouri albe \u015fi negre alerga spre \u015fosea m\u00eenc\u00eend p\u0103m\u00eentul.<\/p>\n
\u2013 Stooop! \u0163ipa turbat \u00een porta-voce regizorul! Stop, toat\u0103 lumea! Opri\u0163i-v\u0103! \u00cenapoi pe locurile de plecare!<\/p>\n
Aparatul, care se mi\u015fca ne\u00eencetat \u00een travling \u015fi filma \u00een racour\u00e7i armata care \u00eenainta, se opri. Operatorul se \u00eendrept\u0103 de \u015fale, \u00ee\u015fi \u015fterse cu dosul palmei fruntea transpirat\u0103 \u015fi strig\u0103 spre regizor:<\/p>\n
\u2013 Ce l-a apucat pe z\u0103p\u0103citul \u0103la? \u015ei-a pierdut min\u0163ile? Unde dracu-a fugit?…<\/p>\n
\u2013 O s\u0103-i sucesc g\u00eetul! striga furios regizorul. Numai s\u0103 pun m\u00eena pe el!… Mi-a stricat tot cadrul!<\/p>\n
C\u0103l\u0103re\u0163ul zbura acum pe \u015fosea \u00een urma automobilelor, care se mi\u015fcau \u00eencet, urm\u0103rind priveli\u015ftea. Steagul albro\u015fu tremura \u00een v\u0103zduh.<\/p>\n
C\u0103l\u0103re\u0163ul ajunse ma\u015finile \u015fi-\u015fi struni calul. Din ultimul automobil cobor\u00ee o fat\u0103.<\/p>\n
\u2013 Bun\u0103 ziua! am salutat eu, r\u0103sufl\u00eend din greu. M\u0103 mai cunoa\u015fte\u0163i?<\/p>\n
Am s\u0103rit de pe cal \u015fi mi-am scos coiful din cap.<\/p>\n
\u2013 Sa\u015fko! strig\u0103 mirat\u0103 fata, \u015fi soarele str\u0103luci \u00een ochii ei verzi. Tu e\u015fti?<\/p>\n
Nu departe de or\u0103\u015fel, pe \u0163\u0103rmul st\u00eencos al m\u0103rii se tr\u0103geau ultimele cadre ale unui film istoric. In mai pu\u0163in de dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00eeni me\u015fterii ridicaser\u0103 din placaj \u015fi sc\u00eenduri o cetate cu ziduri inaccesibile \u015fi cu turnuri crenelate, care se profilau pe fondul albastru al m\u0103rii. Luaser\u0103 solda\u0163ii de la unit\u0103\u0163ile vecine \u2013 infanterie marin\u0103, artilerie de coast\u0103 \u015fi gr\u0103niceri \u2013 \u00eei \u00eembr\u0103caser\u0103 \u00een zale, le puseser\u0103 pe cap coifuri \u015fi s\u0103biile str\u0103lucir\u0103 \u00een v\u0103zduhul \u00eencins. Solda\u0163ii se transformar\u0103 \u00een latini vicleni, \u00een cavaleri crucia\u0163i, condu\u015fi de \u015fi mai vicleanul Baldovin. Cei zece cai ai pichetului nostru formar\u0103 unul din \u015firurile legiunilor invincibile.<\/p>\n
Nu reu\u015fisem s-o uit pe fata pe care o l\u0103sasem at\u00eet de proste\u015fte la Ropotamo. M\u0103 g\u00eendisem la ea ne\u00eencetat, culoarea verde \u015fi ad\u00eenc\u0103 a ochilor ei m\u0103 urm\u0103rea mereu, m\u0103 \u00eenv\u0103luia \u015fi \u00eemi spuneam c\u0103 niciodat\u0103 n-aveam s\u0103 mai \u00eent\u00eelnesc o astfel de fat\u0103. Asta se \u00eent\u00eempl\u0103 doar o dat\u0103 \u00een via\u0163a omului, iar eu ratasem totul ca un idiot, cu u\u015furin\u0163\u0103 \u015fi pe neg\u00eendite, \u00eenc\u00eet \u00eemi venea s\u0103 m\u0103 dau cu capul de pere\u0163i.<\/p>\n
Legiunile porneau din \u015fosea, astfel ca aparatul de filmat s\u0103 le poat\u0103 prinde \u00eent\u00eei \u00eentr-un plan general. A treia zi, c\u00eend pornir\u0103m atacul decisiv, la marginea \u015foselei se oprir\u0103 patru ma\u015fini. Oamenii cobor\u00eer\u0103 din ele, privind curio\u015fi spectacolul ce se desf\u0103\u015fura \u00eenaintea lor.<\/p>\n
Deodat\u0103 printre ei am z\u0103rit-o pe fata din Ropotamo.<\/p>\n
Legiunile \u00ee\u015fi iu\u0163iser\u0103 mersul, coloanele de o\u0163el \u00eenaintau \u00een r\u00eenduri compacte, gata de lupt\u0103, iar eu m\u0103 rugam \u00een g\u00eend ca oamenii s\u0103 mai stea \u015fi s\u0103 priveasc\u0103 p\u00een\u0103 la cap\u0103t episodul. Dar ei privir\u0103 c\u00eet privir\u0103, apoi se urcar\u0103 \u00een automobile, \u015fi-\u015fi v\u0103zur\u0103 de drum.<\/p>\n
Atunci am dat pinteni calului, am \u00eencurcat r\u00eendurile, am \u00eempr\u0103\u015ftiat \u015firurile de pedestra\u015fi, zbur\u00eend apoi printre ma\u015finile de pe \u015fosea. Nu-mi p\u0103sa de filmul lor \u015fi nici de coloanele \u00eenm\u0103rmurite. M\u0103 st\u0103p\u00eenea un singur g\u00eend, unul singur: s\u0103 ajung ma\u015finile \u00eenainte de a-\u015fi fi m\u0103rit viteza. Ultimul automobil, v\u0103z\u00eend c\u0103 pe urmele lui se n\u0103puste\u015fte un cavaler cu steagul flutur\u00eend, opri pe nea\u015fteptate.<\/p>\n
\u2013 Sa\u015fko! repet\u0103 fata. Cum ai \u015ftiut c\u0103 s\u00eent \u00een ma\u015fin\u0103?<\/p>\n
T\u0103ceam \u015fi o priveam \u00een ochi. Calul b\u0103tea ner\u0103bd\u0103tor din copit\u0103, \u00eenfierb\u00eentat de at\u00eeta goan\u0103.<\/p>\n
\u2013 Am s\u0103 v\u0103 prind din urm\u0103 \u2013 spuse fata tat\u0103lui ei, care o privea \u00eentreb\u0103tor. Voi duce\u0163i-v\u0103, o s\u0103 v\u0103 g\u0103sesc eu c\u00eend ajung \u00een ora\u015f.<\/p>\n
\u2013 Bine! r\u00eese \u00een\u0163eleg\u0103tor tat\u0103l. Ne g\u0103se\u015fti la cazinou, unde vom lua masa.<\/p>\n
P\u00een\u0103 \u00een or\u0103\u015fel nu mai erau dec\u00eet vreo doi kilometri.<\/p>\n
Atunci, acolo \u00een drum, sub soarele arz\u0103tor, i-am spus ceea ce g\u00eendisem \u00een acele dou\u0103 zile.<\/p>\n
I-am spus c\u00eet de r\u0103u \u00eemi p\u0103ruse c\u0103 ne desp\u0103r\u0163isem at\u00eet de stupid l\u00eeng\u0103 Ropotamo, f\u0103r\u0103 s\u0103 o \u00eentreb m\u0103car cum o cheam\u0103, \u015fi c\u0103 \u00een via\u0163a omului s\u00eent foarte rare astfel de \u00eent\u00eelniri.<\/p>\n
\u2013 O fat\u0103 ca tine nu voi mai \u00eent\u00eelni niciodat\u0103 \u2013 i-am spus eu. N-ai dec\u00eet s\u0103 r\u00eezi de mine, dar \u0163in neap\u0103rat s-o \u015ftii.<\/p>\n
Ea m\u0103 privea cu ochii ei verzi \u015fi nu zicea nimic.<\/p>\n
Asea \u015fi p\u0103rin\u0163ii ei r\u0103maser\u0103 \u00een or\u0103\u015fel cinci zile.<\/p>\n
Niciodat\u0103 nu voi uita cele cinci zile de la sf\u00eer\u015fitul verii. Nu voi uita marea calm\u0103 \u015fi st\u00eencile arz\u0103toare, t\u0103iate pe alocuri de apa albastr\u0103, dimine\u0163ile lini\u015ftite \u015fi luminate de soare, c\u00eend z\u0103ceam pe steiurile de piatr\u0103 \u015fi ne priveam \u00een t\u0103cere.<\/p>\n
Lini\u015ftea punea st\u0103p\u00eenire pe golful mic \u015fi st\u00eencos. Nu era nimeni \u00een jur, marea era pustie p\u00een\u0103-n zarea dep\u0103rtat\u0103 \u015fi nimic nu tulbura t\u0103cerea, care ajungea p\u00een\u0103 la cer. Eram ame\u0163i\u0163i de at\u00eeta lini\u015fte \u015fi fericire, ne s\u0103rutam \u00eendelung, cu ochii \u00eenchi\u015fi, \u015fi ne sim\u0163eam s\u00eengele \u00eenfierb\u00eentat cum se zb\u0103tea nelini\u015ftit \u00een vine.<\/p>\n
In jur domnea o pace deplin\u0103, timpul parc\u0103 se oprise \u00een loc, deasupra st\u00eencilor fierbin\u0163i, peste apa care se c\u0103\u0163\u0103ra f\u0103r\u0103 zgomot pe ele \u015fi apoi se \u00eentorcea din nou \u00een mare.<\/p>\n
Ea deschidea ochii \u015fi soarele parc\u0103 r\u0103s\u0103rea deodat\u0103 de-acolo. Soarele acesta verde \u00eemi orbea ochii. Apoi sim\u0163eam buzele ei arz\u0103toare \u015fi m\u0103 l\u0103sam pe st\u00eenc\u0103, cople\u015fit de at\u00eeta fericire, inundat de valuri calde.<\/p>\n
Trupul ei tremura \u00een bra\u0163ele mele \u015fi-i sim\u0163eam zv\u00eecnirea s\u00eengelui t\u00een\u0103r alerg\u00eend nebune\u015fte prin vine.<\/p>\n
Petreceam zile-ntregi pe st\u00eenci.<\/p>\n
C\u00eend ne \u00eenc\u0103lzeam prea tare, ne aruncam \u00een mare, ne l\u0103sam \u00een voia valurilor ori ne cufundam \u00een ad\u00eencuri. Ne cercetam chipurile \u00een cristalele transparente ale apei, iar trupurile noastre se c\u0103utau \u015fi acolo, alungite \u015fi \u00eenfrumuse\u0163ate de reflexele ei. Ne s\u0103ltam pe oglinda calm\u0103 \u015fi lucioas\u0103 a m\u0103rii, ne priveam cu nesa\u0163, apoi porneam \u00eenot spre orizontul dep\u0103rtat. \u00cenotam f\u0103r\u0103 s\u0103 ne gr\u0103bim, prelungind pl\u0103cerea fiec\u0103rei mi\u015fc\u0103ri \u015fi gust\u00eend desf\u0103tarea minutelor ce se scurgeau \u00eencet pe l\u00eeng\u0103 noi, \u00eendrept\u00eendu-se spre \u0163\u0103rm cu
\nfiecare val.<\/p>\n
Ne \u00eentorceam dup\u0103 ele pe st\u00eenci \u015fi ne \u00eentindeam pe lespezile fierbin\u0163i. \u015ei lini\u015ftea ne \u00eenv\u0103luia din nou, o lini\u015fte nefireasc\u0103, f\u0103r\u0103 de margini, f\u0103r\u0103 \u00eenceput \u015fi f\u0103r\u0103 sf\u00eer\u015fit. M\u00eeinile noastre se c\u0103utau pe suprafa\u0163a aspr\u0103, zgrun\u0163uroas\u0103 a st\u00eencii. \u015ei se g\u0103seau…<\/p>\n
Seara, c\u00eend mirosul de smochine coapte umplea v\u0103zduhul, iar prin cur\u0163i lic\u0103rea jarul de mangal \u015fi pe\u015ftele sf\u00eer\u00eeia pe c\u0103rbuni, noi ne plimbam pe str\u0103du\u0163ele \u00eenguste \u015fi \u00eentunecoase ale or\u0103\u015felului. Cump\u0103ram cire\u015fe de mare \u2013 crevete minuscule \u2013 care se topeau \u00een gur\u0103, apoi Asea se ducea s\u0103 cineze cu p\u0103rin\u0163ii ei, \u00een timp ce eu o a\u015fteptam l\u00eeng\u0103 debarcader.<\/p>\n
Dezlegam barca lui bai Panaghi, \u00eei ceream cheia de cu sear\u0103 \u015fi el mi-o l\u0103sa regulat sub un pietroi, chiar l\u00eeng\u0103 ap\u0103, m\u0103 urcam cu Asea \u00een luntre \u015fi o porneam spre insul\u0103.<\/p>\n
Aceasta se profila neagr\u0103 la o distan\u0163\u0103 de vreun kilometru \u015fi jum\u0103tate, pustie, nelocuit\u0103 de nimeni, \u015fi doar razele puternice ale farului care se ridica la cap\u0103tul ei str\u0103pungeau ritmic \u00eentunericul din jur.<\/p>\n
V\u00eesleam cu mi\u015fc\u0103ri u\u015foare \u015fi \u00eenaintam ajutat de v\u00eentule\u0163ul care se st\u00eernise din senin, \u00een timp ce \u00een jurul b\u0103rcii plesc\u0103ia apa \u00eentunecat\u0103. Mirosea a mare, a sare \u015fi-a alge putrede. Pe cerul \u00eenalt al verii lic\u0103reau stele mari \u2013 neobi\u015fnuit de clare, de parc\u0103 se golise v\u0103zduhul dintre noi \u015fi ele.<\/p>\n
Am cobor\u00eet pe insul\u0103, am legat zdrav\u0103n barca \u015fi am pornit-o la \u00eent\u00eemplare pe \u00eentuneric. Nu erau poteci, iarba cosit\u0103 mirosea a izm\u0103, de sub pa\u015fii no\u015ftri s\u0103reau l\u0103custele. Le cuno\u015fteam dup\u0103 mi\u015fc\u0103rile u\u015foare, f\u00eelf\u00eeitoare, dup\u0103 salturile lor interminabile. Din cel\u0103lalt cap\u0103t al insulei se auzeau c\u00eent\u00eend greierii. \u0162\u00eer\u00eeiturile r\u0103zle\u0163e ajungeau p\u00een\u0103 la noi, estompate \u015fi catifelate. Mergeam unul l\u00eeng\u0103 altul, vorbeam s\u0103rind de la una la alta, discutam despre noi doi, apoi ne \u00eentindeam pe iarba \u00eenmiresmat\u0103. Deasupra noastr\u0103 clipea \u00een r\u0103stimpuri farul.<\/p>\n
Ni se p\u0103rea c\u0103 ne cunoa\u015ftem de c\u00eend lumea, c\u0103 vom fi \u00eentotdeauna \u00eempreun\u0103, fericirea ne ap\u0103rea ca un lucru firesc \u015fi logic.<\/p>\n
Acele fosforescente ale ceasornicului ne ar\u0103tau c\u0103 trebuie s\u0103 ne \u00eentoarcem, \u015fi atunci ne ridicam \u015fi porneam \u00eenceti\u015for spre barc\u0103, \u00een timp ce p\u0103rul ei mirosea a ierburi…<\/p>\n
Deseori f\u0103ceam de gard\u0103 la sta\u0163ia de radio \u015fi atunci toat\u0103 ziua eram liber.<\/p>\n
Uneori, seara, ne a\u015fezam pe o banc\u0103 \u00een port \u015fi priveam cum se descarc\u0103 pe\u015ftele din cor\u0103biile care se \u00eentorceau din larg. L\u0103zile pline treceau la c\u00eentar, apoi erau r\u00eenduite l\u00eeng\u0103 biroul bursei, \u00een timp ce din p\u00eentecele vaselor se aduceau alte \u015fi alte l\u0103zi, tone \u00eentregi de pe\u015fte. B\u0103rba\u0163ii se gr\u0103beau, munceau cu n\u0103dejde, ve\u015fnic gr\u0103bi\u0163i, sco\u0163\u00eend strig\u0103te. Cum predau pe\u015ftele, motorul duduia din nou, tura\u0163iile cre\u015fteau \u015fi corabia se \u00eendep\u0103rta \u00een bezn\u0103, leg\u0103n\u00eendu-se c\u00eend pe o parte, c\u00eend pe alta. Luminile catargelor mai tremurau un timp \u00een \u00eentuneric, apoi se pierdeau \u00een negur\u0103.<\/p>\n
Dar \u00eentr-o zi, Asea a trebuit s\u0103 plece.<\/p>\n
Asta s-a \u00eent\u00eemplat pe nea\u015fteptate, c\u00eend aproape c\u0103 nici nu mai aveam no\u0163iunea timpului, cufunda\u0163i \u00een noi \u015fi contopi\u0163i cu b\u0103taia inimilor noastre.<\/p>\n
Cele cinci zile parc\u0103 ni s-au scurs printre degete. Ma\u015fina Asei ap\u0103ru pentru ultima oar\u0103 la cotitura drumului \u015fi, la scurt\u0103 vreme, \u00een locul acela nu mai r\u0103mase nimic: doar st\u00eenci \u00eenclinate \u015fi serpentina, ca \u015fi cum ma\u015fina niciodat\u0103 n-ar fi fost acolo, pe \u015foseaua aceea…<\/p>\n
C\u0103su\u0163ele de piatr\u0103 ale or\u0103\u015felului se coceau la soarele verii t\u00eerzii. \u00cen\u015firate pe sub stre\u015fini, se uscau p\u0103l\u0103midele s\u0103rate, care p\u00een\u0103 la sf\u00eer\u015fitul iernii aveau s\u0103 capete o culoare cafeniu-\u00eenchis. Femeile st\u0103teau tot ca \u00eenainte prin cur\u0163i, pe sc\u0103unelele lor pitice de sub smochinii ale c\u0103ror frunze \u00eencepuser\u0103 s\u0103 prind\u0103 rugina toamnei. Marea era cald\u0103 \u015fi lini\u015ftit\u0103, iar cor\u0103biile se \u00eentorceau necontenit, \u00eenc\u0103rcate cu pe\u015fte. Pe caldar\u00eemul de piatr\u0103 al portului, b\u0103rba\u0163ii \u00eentindeau plasele la uscat, le at\u00eernau \u00een pari, iar dopurile de plut\u0103 sunau \u00eenfundat la fiecare atingere.<\/p>\n
Mergeam pe str\u0103du\u0163ele or\u0103\u015felului, privind b\u0103rcile r\u0103sturnate, cu urme de smoal\u0103 pe fund \u015fi cu nume de femei scrise la pupa. La geamuri \u00eenfloreau mu\u015fcate ro\u015fii. Pe pragul de lemn al casei de la cotitura drumului st\u0103tea, ca de obicei, Sofia, o fiin\u0163\u0103 neajutorat\u0103 la minte, \u015fi urm\u0103rea trec\u0103torii, cu o privire t\u00eemp\u0103. \u00cen atelierul de t\u00eempl\u0103rie, banzigul vuia strident, \u00eenso\u0163it de fo\u015fnetul tala\u015fului. Frunzele nucului uria\u015f din fa\u0163a \u015fcolii erau \u00eenc\u0103 verzi \u015fi umbra lui ajungea p\u00een\u0103 la jum\u0103tatea str\u0103zii.<\/p>\n
Or\u0103\u015felul r\u0103m\u00eenea acela\u015fi: apele m\u0103rii erau tot albastre \u015fi pe fr\u00eenghiile \u00eentinse prin cur\u0163i se uscau rufele… Cop\u0103ceii de rodiu cre\u015fteau tot a\u015fa p\u00een\u0103 la gardurile de piatr\u0103… Pe b\u0103ncile de l\u00eeng\u0103 c\u0103pit\u0103nia portului se \u00eenc\u0103lzeau la soare b\u0103tr\u00eenii, ca de obicei…<\/p>\n
Totul ar\u0103ta ca \u015fi p\u00een\u0103 atunci, de parc\u0103 Asea nu fusese niciodat\u0103 aici, nu umblase pe str\u0103du\u0163ele astea, ca \u015fi cum nimic nu se \u00eent\u00eemplase cu noi: nu ne desp\u0103r\u0163isem, nu ne \u00eent\u00eelnisem, ca \u015fi cum n-am fi fost pe lume…<\/p>\n
Toamna se apropia cu pa\u015fi u\u015fori. Dealurile galbene de nisip din spatele or\u0103\u015felului \u00ee\u015fi schimbaser\u0103 culoarea, devenind mai albe. Cur\u00eend se pornir\u0103 \u015fi v\u00eenturile. La \u00eenceput cu team\u0103, dar mai apoi prinser\u0103 s\u0103 bat\u0103 toat\u0103 ziua. \u00cen or\u0103\u015fel r\u0103m\u00eeneau din ce \u00een ce mai pu\u0163ini oameni, plajele erau p\u0103r\u0103site de mult, la poarta cinematografului de var\u0103 at\u00eerna un lac\u0103t ruginit.<\/p>\n
\u00cei scriam Asei \u015fi ea \u00eemi r\u0103spundea la scrisori. \u00cei povesteam despre munca mea, despre c\u0103ru\u0163a cu care c\u0103ram toamna st\u00eelpii din p\u0103durea Strandjei, pe drumurile desfundate, acoperite de frunze moarte. Cum nu se aude nici un zgomot \u015fi cei doi cai alearg\u0103 sprinteni, \u00eenc\u00eet c\u0103ru\u0163a zici c\u0103 zboar\u0103 ca pas\u0103rea prin v\u0103zduh \u015fi ro\u0163ile se \u00eenv\u00eert u\u015for, f\u0103r\u0103 zgomot…<\/p>\n
I-am scris \u015fi despre o \u00eent\u00eemplare c\u00eend era c\u00eet p-aci s\u0103 m\u0103 omoare explozibilul osta\u015filor de la deta\u015famentele de munc\u0103 ce construiau drumul, cum mergeam \u00eeng\u00eendurat, venind de la Ropotamo, f\u0103r\u0103 s\u0103 dau aten\u0163ie strig\u0103telor de avertizare, care mi se p\u0103reau c\u0103 vin de departe. \u015ei abia c\u00eend \u00een fa\u0163a mea, la vreo dou\u0103zeci de metri, explodase dinamita cu un bubuit asurzitor, \u00eempro\u015fc\u00eendu-m\u0103 cu bulg\u0103ri, am \u00een\u0163eles ce-mi strigaser\u0103. Dar era prea t\u00eerziu \u2013 \u00eei scriam eu Asei \u2013 exploziile se \u0163ineau lan\u0163, \u0163\u00ee\u015fneau tot mai aproape, fiindc\u0103 de obicei ele s\u00eent legate cu fitil c\u00eete cinci-\u015fase, \u015fi m-am pomenit acoperit de \u0163\u0103r\u00een\u0103…<\/p>\n
\u00cen fiecare zi m\u0103 duceam la po\u015ft\u0103 s\u0103 v\u0103d dac\u0103 am vreo scrisoare. Zilele se scurgeau monoton, sem\u0103n\u00eend ca pic\u0103turile de ap\u0103, \u015fi eu abia a\u015fteptam sf\u00eer\u015fitul s\u0103pt\u0103m\u00eenii. Toamna era pe sf\u00eer\u015fite. \u00cencepur\u0103 s\u0103 sufle v\u00eenturile reci, r\u0103scolind frunzele c\u0103zute \u015fi str\u0103du\u0163ele or\u0103\u015felului r\u0103maser\u0103 pustii. Marea deveni verde, apoi cenu\u015fie. Pe coamele valurilor se leg\u0103nau geamandurile. Departe, c\u0103tre apus, pe unde treceau drumurile maritime, se mi\u015fcau alene cor\u0103biile, ce p\u0103reau minuscule, c\u00eet un punct…<\/p>\n
Zilele se scurgeau \u00eencet, serviciul militar nu mai avea sf\u00eer\u015fit, \u015fi scrisori nu puteam primi totu\u015fi \u00een fiecare zi.<\/p>\n
Beba cea gras\u0103, care locuia \u00een fa\u0163a pichetului \u00eentr-o cas\u0103 netencuit\u0103, cu dou\u0103 etaje \u015fi cu balcon, \u00eencepu s\u0103 m\u0103 cheme tot mai des ca s\u0103-i repar ba fierul de c\u0103lcat, ba s\u0103-i schimb rezisten\u0163a la soba electric\u0103. M\u0103 plimba ne\u00eencetat din odaie \u00een odaie, \u00eemi ar\u0103ta casa ei mare \u015fi se l\u0103uda cu banii pe care-i scoate vara de la turi\u015fti.<\/p>\n
\u00cen timp ce-i reparam fierul de c\u0103lcat sau beam cafeaua, ea c\u0103uta s\u0103 stea c\u00eet mai aproape de mine, m\u00eeinile ei se apropiau de ale mele, chipurile ca din \u00eent\u00eemplare, dar eu mi le retr\u0103geam \u015fi Beba se f\u0103cea p\u0103m\u00eentie. B\u0103tr\u00eena ei mam\u0103 se mi\u015fca \u00een jurul nostru f\u0103r\u0103 zgomot, ca o pisic\u0103 alb\u0103, uria\u015f\u0103.<\/p>\n
Sosi \u015fi iarna, rece \u015fi plicticoas\u0103, o iarn\u0103 f\u0103r\u0103 z\u0103pad\u0103, cu v\u00eenturi puternice care-\u0163i biciuiau fa\u0163a. Fabrica de conserve \u00ee\u015fi \u00eencet\u0103 activitatea \u2013 n-avea pe\u015fte \u2013 \u015fi femeile r\u0103maser\u0103 f\u0103r\u0103 lucru p\u00een\u0103 la urm\u0103torul sezon. B\u0103rba\u0163ii se adunau la cazinou \u00een jurul sobei aprinse, beau vin \u015fi discutau despre \u00eent\u00eempl\u0103rile de peste an, despre pe\u015ftele prins \u015fi care c\u00ee\u0163i bani a scos ast\u0103-var\u0103 de la turi\u015fti. \u00ce\u015fi aminteau de zilele agitate ale pescuitului de prim\u0103var\u0103, c\u00eend unul din vasele lor gonise toat\u0103 noaptea un banc de pe\u015fti \u015fi cum, \u00eenainte de r\u0103s\u0103ritul soarelui, blocaser\u0103 cu n\u0103voadele Bosforul. Mare scandal a fost atunci. Turcii \u015fi-au dat seama ceva mai t\u00eerziu, dar tot i-au re\u0163inut \u015fi i-au dus la Istanbul, unde-au r\u0103mas cincisprezece zile, \u00een timp ce \u00een or\u0103\u015felul lor nu mai contenea pl\u00eensul femeilor…<\/p>\n
Asea \u00eemi scria des, m\u0103 \u00eentreba dac\u0103 m\u0103 abat pe la st\u00eencile noastre, p\u00een\u0103 la micul golf. Termina fata liceul \u015fi avea destule griji \u2013 se preg\u0103tea pentru examenul de bacalaureat, iar dup\u0103 aceea pentru Universitate…<\/p>\n
Iarna trecea chinuitor de \u00eencet, cu \u0163iuitul semnalelor sta\u0163iei de radio, cu soba aprins\u0103 \u00een micul cinematograf al or\u0103\u015felului, unde vedeam filmele, mereu \u00een aceea\u015fi ambian\u0163\u0103, ca-ntr-o familie, cu seratele duminicale de la unitatea artileriei de coast\u0103.<\/p>\n
Un acordeonist, un trompetist \u015fi un tobo\u015far \u2013 asta era orchestra \u201ezdrobitoare\u201c a artileri\u015ftilor, cu care lichidaser\u0103 concuren\u0163a tuturor celorlalte unit\u0103\u0163i, dotate, \u00een cazul cel mai bun, cu un acordeon sau cu o rabl\u0103 de gramofon \u015fi trei pl\u0103ci arhiuzate.<\/p>\n
Acolo se \u00eembulzeau fetele din or\u0103\u015fel \u015fi din satul apropiat, acolo fo\u015fneau rochiile lor \u015fi se schimbau poze cu dedica\u0163iile acelea naive, care dup\u0103 doi-trei ani \u00ee\u0163i st\u00eerneau r\u00eesul, dar care atunci \u0163i se p\u0103reau fire\u015fti, ba chiar tulbur\u0103toare. Acolo recita versuri blondul marinar Pavlovski \u2013 \u201etuns ras \u015fi frezat\u201c \u2013 cu chica sa impresionant\u0103 \u015fi cu o privire zeflemisitoare, \u00een timp ce fetele, cu obrajii \u00een fl\u0103c\u0103ri, ascultau p\u00een\u0103 c\u00eend venea din nou r\u00eendul trompetei.<\/p>\n
Tinerii din or\u0103\u015fel nu r\u0103m\u00eeneau pe uscat. Ei navigau cu vasele prin lumea larg\u0103 \u015fi d\u0103deau semne de via\u0163\u0103 cu c\u00eeteva r\u00eenduri scrise str\u00eemb pe c\u00eeteo ilustrat\u0103 din Japonia sau Gibraltar, din Mexic sau Spania. Al\u0163ii navigau pe rutele interne apropiate, p\u00een\u0103 \u00een Uniunea Sovietic\u0103, dar, oricum, tot treceau la o distan\u0163\u0103 de mul\u0163i kilometri de or\u0103\u015fel, deci destul de departe, \u00een imensitatea rece de ape.<\/p>\n
\u015ei fetele se sim\u0163eau singure, neglijate \u00een timpul verii \u015fi p\u0103r\u0103site \u00een zilele lungi de iarn\u0103.<\/p>\n
Ele se \u00eentorceau devreme \u00een b\u0103tr\u00eenele c\u0103su\u0163e de lemn, cu sc\u0103ri sc\u00eer\u0163\u00eeitoare \u015fi poze \u00eeng\u0103lbenite pe pere\u0163i, cu inevitabilul mileu de dantel\u0103 deasupra scrinului, \u00een odaia aranjat\u0103 cu migal\u0103 \u015fi se a\u015fezau plictisite la fereastr\u0103, nemai\u015ftiind ce s\u0103 fac\u0103. Afar\u0103 ziua se stingea lent \u015fi \u00eentunericul umplea pervazul ferestrei. Deschideau aparatele de radio, str\u0103duindu-se s\u0103-l asculte, \u00eencercau s\u0103-\u015fi \u00een\u0103bu\u015fe g\u00eendurile de viitor, venite pe nea\u015fteptate.<\/p>\n
B\u0103tr\u00eenele mame le priveau cu ochi \u00een\u0163eleg\u0103tori, se \u00eenv\u00e2rteau \u00een jurul lor, le pofteau la cin\u0103, apoi se a\u015fezau pe pat \u015fi t\u0103ceau, cu m\u00eeinile adunate \u00een poal\u0103.<\/p>\n
Fetele \u00eei \u00eenv\u0103\u0163au pe solda\u0163i c\u00eentece grece\u015fti, \u00een care cel mai des r\u0103suna cuv\u00eentul \u201esagapo, sagapo\u201c. Ei le \u00eenv\u0103\u0163au f\u0103r\u0103 mare greutate, dar asta nu schimba nimic, totul r\u0103m\u00eenea ca mai \u00eenainte.<\/p>\n
Pe atunci, seratele duminicale, zgomotoasele noastre serate, cu acordeon, trompet\u0103 \u015fi tob\u0103, \u00eensemnau foarte mult pentru noi.<\/p>\n
Dar mai plecau \u015fi fetele.<\/p>\n
Oric\u00eet de dragi le erau locurile natale, casele, uli\u0163ele copil\u0103riei \u015fi marea albastr\u0103, ele se c\u0103s\u0103toreau cu solda\u0163ii \u015fi plecau spre ora\u015fele \u015fi satele lor dep\u0103rtate, iar mamele pl\u00eengeau cu ochii seca\u0163i de lacrimi. Doar umerii le mai tremurau \u00een singur\u0103tatea pustie a vechilor od\u0103i\u0163e de lemn, cu poze \u00eeng\u0103lbenite pe pere\u0163i \u015fi cu gutuia pe mileul de dantel\u0103 de pe scrin.<\/p>\n
Din c\u00eend \u00een c\u00eend, \u00een or\u0103\u015fel se \u00eentorcea vreun marinar de curs\u0103 lung\u0103. Trecea \u00een haine str\u0103ine pe str\u0103du\u0163ele pavate cu pietre mari, \u00ee\u015fi aprindea \u0163igara cu bricheta ornat\u0103 cu femei goale \u015fi bea dou\u0103-trei zile la cazinou, \u00een jurul sobei, cu b\u0103rba\u0163ii, care-l ascultau cu interes \u015fi respect, povestind \u00eent\u00eempl\u0103ri din porturi \u00eendep\u0103rtate. Lenevea c\u00eeteva zile \u00een cas\u0103, pe patul \u00eenalt de fier, apoi \u00eel apuca o plictiseal\u0103 de moarte \u015fi pleca la Burgas, unde \u00ee\u015fi petrecea restul concediului.<\/p>\n
La sf\u00eer\u015fitul iernii, Beba cea gras\u0103 a renun\u0163at s\u0103 m\u0103 mai cheme la reparatul fierului de c\u0103lcat. Maic\u0103-sa d\u0103duse cu chirie una din od\u0103i, \u00een care se instalaser\u0103 doi ofi\u0163eri de marin\u0103, proasp\u0103t absolven\u0163i ai \u015fcolii navale, repartiza\u0163i \u00een or\u0103\u015fel. De la ferestrele care str\u0103luceau p\u00een\u0103 noaptea t\u00eerziu, se auzea gramofonul \u015fi r\u00eesul Bebei.<\/p>\n
Prim\u0103vara n\u0103v\u0103li \u00een ora\u015f \u00eempreun\u0103 cu v\u00eenturile, schimb\u00eend culoarea dealurilor nisipoase. Portul se \u00eensufle\u0163i. B\u0103tr\u00eenii pescari \u00ee\u015fi vopseau b\u0103rcile, preg\u0103tindu-le pentru pescuitul de prim\u0103var\u0103, motoarele duduiau tot mai des pe vasele pesc\u0103re\u015fti. Terenul din fa\u0163a portului se umplu din nou cu n\u0103voade. Pe crengile cop\u0103ceilor de rodiu ap\u0103rur\u0103 frunze verzi, marea deveni neobi\u015fnuit de albastr\u0103, de parc\u0103 cineva schimbase peste noapte apa. V\u0103zduhul se limpezi, se f\u0103cu transparent \u015fi ad\u00eenc. Pe acoperi\u015furile caselor se ivir\u0103 pesc\u0103ru\u015fii.<\/p>\n
Scrisorile Asei continuau s\u0103 soseasc\u0103, dar, ce-i drept, nu chiar at\u00eet de des ca la \u00eenceput. Scria c\u0103 se preg\u0103te\u015fte pentru bacalaureat, c\u0103 are prea multe griji, c\u0103 timpul nu-i ajunge deloc \u015fi c\u0103, de o lun\u0103 \u00eencheiat\u0103, n-a mai fost nici m\u0103car la cinematograf…<\/p>\n
Vremea trecea \u00eencet. Cu c\u00eet se apropia luna iunie, perioada examenelor de admitere \u00een facult\u0103\u0163i, cu at\u00eet mai tare m\u0103 cuprindea ner\u0103bdarea. Citeam din ce \u00een ce mai mult pentru examene \u00een timpul meu liber, dar printre r\u00eenduri, printre propozi\u0163iile nem\u0163e\u015fti, ap\u0103rea chipul Asei, lic\u0103reau luminile farului din nop\u0163ile noastre petrecute pe insul\u0103, ardeau felinarele acelei prime nop\u0163i, c\u00eend fusesem cu barca pe Ropotamo s\u0103 vedem nuferii…<\/p>\n
\u00cemi \u00eenchipuiam \u00eent\u00eelnirea noastr\u0103 la Sofia, zilele c\u00eend vom fi \u00eempreun\u0103, \u015fi cercetam ner\u0103bd\u0103tor calendarul.<\/p>\n
A sosit, \u00een sf\u00eer\u015fit, \u015fi luna iunie, \u015fi iat\u0103-m\u0103 c\u0103l\u0103torind de data asta spre capitala \u0163\u0103rii, unde m\u0103 a\u015ftepta examenul…<\/p>\n
Traducere de Mihaela De\u015fliu \u015fi Valentin De\u015fliu<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" \u00cemi amintesc \u015fi acum sf\u00eer\u015fitul acelei veri, smochinii cop\u0163i de prin cur\u0163ile oamenilor, \u015firagurile de pe\u015fti, de cur\u00eend ag\u0103\u0163ate sub stre\u015fini la uscat, ruf\u0103ria care str\u0103lucea la soare pe fr\u00eenghii, pomii \u00eenc\u0103rca\u0163i de rodii, cu crengile at\u00eern\u00eend pe l\u00eeng\u0103 zidurile de piatr\u0103, pisicile p\u0103\u015find tiptil pe treptele de lemn ale caselor, a\u0163\u00ee\u0163ate de pe\u015ftele la … <\/p>\n