La noi nu se respectă regulile de circulație. Ba mai mult, cetățeanul e convins că nu e dator să le respecte. Și procedează conform convingerilor sale. Traversează pe roșu, traversează pe galben și câteodată mai traversează și pe verde. Dacă ar fi unul – treacă-meargă – dar toți traversează așa. Iar dacă vei spune cu timiditate că-i amendezi, vei vedea că este practic imposibil:
Primul scoate legitimația.
Al doilea îți șoptește ceva la ureche.
Al treilea se dovedește a fi un coleg.
Al patrulea de fapt nici nu uită la tine – are privirea ațintită mult înainte, undeva în viitor, și așa se și îndepărtează: cu mâinile la spate și cu privirea spre viitor.
Al cincilea este din provincie; acolo au semafoare, dar nu au circulație. Și el a fost deprins așa să nu le acorde atenție.
Al șaselea nu e pasibil de control.
Al șaptelea este dentistul la care urmezi. Altfel aștepți trei luni pentru o plombă.
Al optulea este un renumit fotbalist și, în consecință, cu grad mai mare decât tine.
Al nouălea este militar. Ei dau socoteală celor de la armată.
Al zecelea este minor. O să se îndrepte când o să-i albească părul.
Al unsprezecelea este profesorul fiului tău. Toată lumea știe cum se candidează astăzi la universitate. Un singur cinci dacă ai pe diplomă – s-a zis!
Al doisprezecelea este activist obștesc.
Al treisprezecelea este fatal.
Al patrusprezecelea este prezentatorul de la „Albumul duminical“ .
Al cincisprezecelea este căsătorit cu o cetățeancă străină.
Al șaisprezecelea este de la tine din sat.
Al șaptesprezecelea îți dovedește că este prietenul șefului tău.
Al optsprezecelea are un bilețel.
Al nouăsprezecelea este instalator. Aceștia sânt pe cale de dispariție și vânarea lor este interzisă.
Al douăzecilea este o femeie. Dar ce femeie! Sută la sută!…
Mai rămâne doar unul – al douăzecișiunulea. Este un cetățean obișnuit care își așteaptă docil soarta. Lui poți să-i trântești o amendă ca să țină minte când a încălcat regulile de circulație rutieră. Și îi și trântești.
O plătește și surâde; pentru tine întâmplarea devine penibilă și-i spui că regulile sânt făcute ca să fie respectate, că trebuie să se respecte regulile.
― De bună seamă – zice el. Azi am să le respect. Mi-am uitat legitimația acasă.
Dumnealui pleacă iar tu continui să supraveghezi circulația. Totuși, într-o astfel de situație, la ce fel de circulație ne putem aștepta?